5 sofisme ale imbecilității ideologice din spațiul public

Pe lângă imbecilitatea și absurdul unei guvernări autocrate a viitorului candidat la președinție al PSD și pe lângă pasivitatea la limita insuficienței constituționale a primarului Sibiului din fruntea țării, ceea ce numim opinia publică a ajuns la un grad de confruntare ideologică aproape la fel de jalnică ca pe vremea când, clasa muncitoare, prin anii ’50, denunța chiaburii și elementele burghezo-moșierești, ostile regimului popular.Pe stradă, în instituțiile statului și la gazete, e război. Populismul ideologic și propaganda isterică au blocat orice fel de comunicare și colaborare, într-o societate care are două tabere și în care a treia tabără este suspectă pentru celelalte două, pentru că nu are in comun același obiect de linșaj.

De multe ori ai impresia că un salon de pacienți își dispută adevărul, iar doctorii nu mai vor să practice medicina.

Taberele sunt clare și ireconciliabile, iar atmosfera are aspecte de gherilă urbană și bullying național:

Magistrații contra procurorilor; opoziția, societatea civilă militantistă și președintele impotriva PSDeului; serviciile, ambasadele vestice și corporațiile impotriva alianței de la guvernare, presa de sistem contra celei de moguli, presa de mogului impotriva statului paralel; presa de sistem impotriva guvernului; familiștii tradiționaliști, biserica ortodoxă impotriva lgbtiștilor; penalii și puterea versus Kovesi; Curtea Constituțională și Inspecția Judiciară versus DNA; Ministerul de Interne versus Jandarmerie și SPP,ministrul educației versus Universitatea București, Uniunea Scriitorilor impotriva scriitorilor care-l contestă pe Manolescu, generația de aur a fotbalului românesc impotriva șefului FRF, orașele mari impotriva ruralului, Clujul impotriva Bucureștiului, săracii impotriva bogaților.

Primul #sofism al imbecilității politice este istoric și a început in urmă cu mulți ani, cimentând bazele unui război social-politic pentru cel puțin o generație:

1. Băsescu a fost un om providențial al luptei împotriva corupției și impotriva „oligarhilor”, a condamnat comunismul și a fost un președinte proamerican, pe cale de consecință, toți cei care i se opun sunt corupți și antioccidentali. El nu avea cum să fie un mafiot, ci un samurai predestinat a planta „țepe în Piața Victoriei”, care denunța zilnic la televizor corupții din politică.

S-a dovedit nu numai că a fost o țeapă la Palatul Cotroceni, dar este, de facto, creatorul statului paralel și-al unei armate de cocoși și nuțici „la primire”, anturat in stil sud-amaerican, de o bună parte a familiei sale personale.

2. Statul paralel -deep state/stat captiv complexului militaro-industrial/poliție politică- nu există!

Pentru că Statul Paralel este inamicul lui Dragnea și prietenul lui Kovesi și-al ambasadei SUA.

Dragnea e cel mai rău, deci Statul Paralel e bun și inexistent, din moment ce-i vrea răul celui mai rău dintre noi. Chiar dacă mecanismele sale ilegale sunt dezvăluite de către însuși creatorul său, Traian Băsescu, sau de către CCR, sau de către oameni din interiorul Sistemulului și asociații ale magistraților, rezoluțiile și mărturiille lor sunt invalidate pentru că „nu sunt dezinteresate” sau sunt pur și simplu vinovate prin asocierea cu pericolul schimbării singurului om „care poate face justiție” în țară: L.C.Kovesi.

Dragnea e rău pentru că este obiectualizarea jalnică a unui PSD plin de incompetență și hoție(corect). Statul paralel e rău pentru că acțiunile lui sunt in afara legilor și Constituției(corect).

3. Cine este creștin practicant și militant este suspect de a fi pesedist sau de a fi influențat de propaganda rusă, pentru că electoratul PSD este analfabet și credincios, iar Rusia e ortodoxă, pe când Occidentul nu. Și cum vrem o „țară ca afară”, ortodoxia e, „pe cale de consecință”, greșită și suspectă de atitudini medievale.

Nu credințele religioase ale acestui popor sunt problema acestui popor. Educația indivizilor e problema. Fie ei religioși sau nu. Medievalismul manifestărilor religioase este specific tuturor religiilor și vine din practicile lor ancestrale.

4. Dacă ești patriot ești suspect de a fi naționalist – fals. Diferențele le găsiți în orice dicționar politic. Bunăoară, dacă ești patriot, deci naționalist, ești ori pesedist ori un anti-occidental iliberal, simpatizant al lui Putin sau Orban, care sunt naționaliști.

Exemplu:Cine vrea Unirea cu Basarabia este simpatizant manipulabil lui Putin pentru că Dragnea, care este cel mai rău lider, o vrea și el. În plus de asta, dacă ne unim, vin și spionii kaghebiști și războiul odată cu reintregirea Țării.

Unirea e o datorie pe care ne-au lăsat-o bunicii și părinții noștri. Sunt câteva zeci de mii de morminte care o revendică. Restul e gunoi conspiraționist de propagandă sau pasivitate amorală.

Toți marii oamenii de stat ai României au fost patrioți. Azi, România nu mai are oameni de stat.

5. Dacă ai indoieli asupra fenomenului „political correctness”, caexces de normare semantică și ca eventual instrument de persecuție, ești antioccidental și propesedist

Nu contează că toți oamenii de satirădin lume consideră asta o formă de cenzură fascistoidă. Nu contează că in mediile universitare vestice disputa este și-acum la fel de vie, iar persecuția intelectualilor care au îndoieli motivate este evidentă.

Tentația culpabilizării ideologice dintre cele două Românii este una irepresibilă, aducând societatea într-un blocaj de incredere care o face nefuncțională.